DUALITATE: LIMITA ȘTIINȚEI
CORRADO MALANGA
(2 octombrie 2022 - Milano)
Cercetător Chimie Organică la Departamentul de Chimie Organică și Chimie Industrială al Universității din Pisa, autorul diferitor publicații.
Fiind foarte cunoscut și din lumea UFO-urilor, despre care a scris teze foarte originale.
Astăzi ne va vorbi despre: Dualitate - Limita științei.
Îl invit acum pe Corrado Malanga să se ridice!
Aplauze vă rog!
OK!
Bine ai venit!
CORRADO MALANGA: Mulțumesc!
Așadar...
De fiecare dată când trebuie să încep un discurs, din punct de vedere tehnic ar trebui să am ideile clare.
dar, în realitate, ideile mi se clarifică în timpul prezentării.
Însă...
trebuie să încep de la dualitate.
Eu am făcut niște studii și aveam o mentalitate care era cu precădere masculină Apoi, cu trecerea timpului, am descoperit să zicem așa...
și partea mea feminină și am încercat să pun împreună aceste două părți Astfel încât a trebuit să mă întreb: În esență, de ce face cineva în viața sa acest tip de parcurs?
(Acesta fiind drumul interior pe care eu l-am parcurs) Astfel, am cerut ajutor mitului și am cerut ajutor fizicii cuantice.
Gândiți-vă!
Două lucruri care ar putea părea a fi contrare, dar în realitate descopăr, cel puțin folosind cheia mea de lectură, cu conștientizarea mea, cu harta mea asupra teritoriului, că aceste două lucruri spuneau același lucru.
Deci, noi, aflându-ne aici ca să vorbim despre dualitate, ar trebui să ne întrebăm "Dar dualitatea de unde vine?"
Ar trebui să ne întrebăm dacă există cu adevărat, pentru că la final s-ar putea să descoperim că nu este adevărat.
Și având în vedere că fizica cuantică spune că Universul este făcut întru-un anumit fel, pentru o clipă haideți să o credem.
Fizică cuantică ne spune că Universul este un fel de cutioi și în acest cutioi noi putem locui suntem construiți cu aceleași reguli ca și cutioiul Și, în esență, pentru a înțelege cum este făcut cutioiul, trebuie să-l privim.
Astfel, privind vasul pe care l-a creat zeul Ptah - olarul de serviciu - am putea avea indicii despre cine era zeul Ptah.
La fel ca cel care scrie o carte...
în esență...
nu se știe bine cine este.
Noi citim cartea și încercăm, din regulile cărții, din ceea ce scrie în interior, să înțelegem cum este făcut autorul cărții.
Studiind Universul cumva încercăm să înțelegem cum suntem făcuți noi înșine, cei care locuim în interiorul Universului.
Dualitatea!
Da, bineînțeles!
Nu e ca și când am putea spune că dualitatea nu există.
Bun-rău, aprins-închis, plin-gol...
Tot universul pare a fi dual.
Acest lucru pare a fi incontestabil.
Pare a fi incontestabil.
Voi cita un alt aspect al problemei, care trebuie tratat imediat, pentru că altfel vor apărea întrebări.
Cum adică?
Universul nu se baza pe trei lucruri, pe Trinitate, pe Trimurti?
Pe acele lucruri care au fost scrise în cartea doamnei Blavatsky, pentru cine le cunoaște Prima dată s-a născut Unu, apoi s-a născut Doi, și din Unu și Doi s-a născut Trei.
Deci, se pare că în mitologie acest lucru legat de Trei prinde cumva forță, forma, și atunci nu este adevărat că există dualitatea Nu este adevărat că există cei buni și cei răi, ci pe undeva ar trebui să existe și o a treia parte.
Și atunci...
Uitați!
Fizica explică acest lucru într-un mod destul de clar.
În realitate, de exemplu, un aspect al Trinității ființei este legat exact de natura omului.
Aspect mental, aspect spiritual, aspect sufletesc, care ar putea fi femininul, androginul și masculinul.
Brahman în mit...
Brahman în mit îi creează pe Shiva, Brahma și Vishnu.
Shiva și Vishnu, în esență, sunt acele două părți ale dualității Universului, care se contrează mereu între ele.
Într-un mod mai simplu, din punct de vedere cultural, religie catolică s-ar putea spune că există demonii și îngerii.
Cel bun și cel rău, aprins - închis, alb - negru, uneori albastru - galben, care sunt culori complementare.
În realitate, noi nu ne dăm seama de această Trinitate care se risipește în fața ochilor noștri în fiecare zi pentru că în realitate nu vedem o Trinitate, ci o singură dualitate.
Da, știm că există Trinitatea, dar noi nu o percepem.
Din ce motiv misterios?
Există o lege care se numește Legea lui Shannon.
Shannon este un matematician care a făcut o observație.
Observația este următoarea: Mergeți pe stradă și vedeți o mașină care se mișcă.
Priviți cercurile (roțile).
Mașina începe să se miște și cercurile încep să se miște.
La un moment dat se creează un fenomen ciudat, pentru că cercul pare nemișcat.
Iar după un timp, când mașina își mărește viteza, cercul pare că dă impresia că roata se mișcă în sens invers.
Ce se întâmplă?
Shannon spune: Noi observăm Universul.
Când observăm Universul, Universul, ca toate celelalte lucruri din Univers, Universul vibrează, are o vibrație, o pulsație.
Noi ne putem da seama de această pulsație doar dacă aceasta nu este foarte rapidă.
De exemplu, gândiți-vă o lampă care se aprinde și se stinge tot mai rapid, iar la un moment dat va apărea ca fiind mereu aprinsă.
Ce ciudat!
Deci, noi pierdem conștientizarea că lampa se aprinde și se stinge.
Pentru că ni se pare că este mereu aprinsă, ceea ce nu este.
Deci, modul nostru de a vedea o dualitate, deschis - închis, dispare Nu o mai vedem, ci vedem doar un fenomen intermediar.
Asta se întâmplă pentru că Shannon spune: Când analizezi un fenomen, trebuie să analizezi acest fenomen cu o frecvență, de exemplu ochiul tău, care este dublă sau cel puțin dublă față de frecvența cu care se mișcă fenomenul pe care îl observi.
Pentru că altfel nu vezi nimic.
Nu îți dai seama de ceea ce se întâmplă.
Ochiul nostru face o poză la fiecare cincime de secundă.
Dacă lucrul pe care îl observi la fiecare cincime de secundă revine la ceea ce era Prima fotografie pe care o faci este așa, a doua fotografie pe care o faci este tot așa și nu ți-ai dat seama că între timp mâna făcut un cerc.
Ți se pare că totul este nemișcat, pe când în realitate totul se mișcă cu o viteză foarte mare.
Nu mai ești conștient de dualitate.
Pierzi conștientizarea că există două aspecte, de exemplu, două culori, care ar putea fi galben și albastru pe o roată, alternându-se între ele.
Prima dată apare galbenul, apoi felia albastră, apoi felia galbenă, apoi felia albastră.
Când această roată începe să se rotească cu viteză, sistemul tău mental vede verde.
Verdele nu există.
Există doar galbenul și albastrul.
Prin urmare, acest aspect al dualității, de exemplu dintre albastru și galben, este complet pierdut în favoarea verdelui.
Atunci de unde ia naștere aspectul Trinității?
Ia naștere dintr-o interconversie foarte rapidă a două...
se numesc figuri limită de rezonanță care se interconvertesc între ele foarte rapid Noi avem o idee despre Univers, care adesea este o idee fixă, neclintită.
Nu reușim să vedem vibrațiile mari, pierdem dualitatea care exista înainte, care acum este ascunsă.
Dar de ce ar trebui să se întâmple asta?
Vedeți voi, pentru o clipă, haideți să ne imaginăm că noi suntem creatorii Universului.
Să pornim de la această ipoteză!
Dacă noi suntem creatorii Universului, am creat Universul o anumită frecvență.
Am făcut-o!
Când mergem să privim Universul pe care l-am creat privim Universul cu aceeași frecvență cu care l-am creat.
Suntem terminați!
Pentru că Shannon spune că e nevoie de cel puțin dublul frecvenței, adică trebuie să fii mult mai tare decât erai atunci când ai creat acel lucru.
Pentru că altfel acel lucru nu îți apare așa cum l-ai creat, ci nu vei vedea nimic.
Nu vei vedea cele două aspecte care sunt, de exemplu, golul și plinul, deschis - închis, masculinul și femininul, ci vei vedea ceva confuz.
De ce?
Pentru că conștientizarea ta nu este corectă.
Ar trebui să folosești o conștientizare cu frecvență superioară, cel puțin dublă Atunci chiar poate fi adevărat că noi am putea fi creatorii Universului pentru că ni se întâmplă asta.
Dar ce semnificație are să spunem că noi suntem creatorii Universului?
De ce există dualitatea și care este semnificația dualității?
Să vorbim de exemplu...
Să ne concentrăm atenția asupra ideii de liber arbitru.
Pentru că, vedeți voi, liberul arbitru este legat de faptul că, dacă ești pus pe un binar poți alege dacă să mergi înainte sau să mergi înapoi Dacă liberul arbitru nu ar fi existat, te pun pe un binar care are un singur sens și nu poți decât să mergi înainte.
Și atunci, ce spun religioșii?
Dumnezeu te-a creat și a creat liberul arbitru ca tu să poți alege și această alegere trebuie să fie motivată.
Dar de ce trebuie să alegi?
Trebuie să alegi pentru că, în mod evident, trebuie să-ți asumi responsabilitatea alegerii, să înțelegi ce scrie în alegere Și cu această situație să trăiești experiența a ceea ce înseamnă a alege.
Pentru că din alegere este evident că trebuie să înțelegi ceva.
Pentru că altfel nu ar mai trebui să alegi.
Așadar, liberul arbitru este reprezentarea dualității.
Eu pot să aleg.
Pot să aleg să merg înainte sau înapoi.
Atenție!
În mod fundamental, trebuie să încercăm să înțelegem un lucru clar.
În Univers această dualitate apare ca o nevoie a ființei umane.
Și apare peste tot, chiar și atunci când nu ne dăm seama datorită principiului lui Shannon.
Vedeți voi...
Trebuie să existe un motiv pentru care noi trebuie să trecem prin experiența dualității.
M-am întrebat asta.
Celulele, din punct de vedere biologic, se divid în două.
Nu în trei.
Reacțiile chimice, atunci când se petrec, se petrec pentru că două molecule, doi atomi, s-au ciocnit.
Nu există nicio reacție chimică cu o ciocnire trimoleculară.
Pentru că ar trebui să existe un caz în care trei molecule, trei mingiuțe, se ciocnesc una de alta în același moment a treia mingiuță, a treia întâlnire, se va ciocni și cu prima și cu a doua.
O probabilitate care este practic imposibil să se realizeze.
Deci, nu există reacții chimice trimoleculare.
Este evident că trăim întru-un context care ni se pare absolut dual.
Dar oare este adevărat acest lucru?
Pentru că, dacă observăm cu atenție fenomenul fizic ne dăm seama că această dualitate se risipește.
Ne-au spus că există dualitatea, ne-au învățat asta la școală.
Mergeai la școala elementară și pe vremuri învățătoarea împărțea cu creta tabla în două și scria: BUNI și RĂI.
Iar tu, în acel moment, terminai cu a învăța ce este realitatea.
Copilul mic știe mult mai multe.
Când mergi la școală și îți spun că există cei buni și cei răi, acolo începe sfârșitul creierului.
Pentru că cei buni și cei răi nu există.
Dar acolo îți spun că Universul este făcut din buni și răi.
Și vei ajunge, datorită acestui imprintring, să crezi asta toată viața, cu niște dezastre foarte grave la nivel geopolitic, așa cum vedem în aceste zile.
Să admitem că avem un creion în mână.
Și să ne prefacem că acest creion este un ax cartezian.
Putem lua creionul și să-l rotim în sens orar sau să-l rotim în sens antiorar.
Vezi?
Există dualitatea.
Există aminoacizii care se rotesc în planul luminii polarizate la dreapta și cei care se rotesc spre stânga.
Există posibilitatea să rotești acul ceasului la dreapta sau la stânga.
Timpul poate merge înainte sau înapoi.
Te poți mișca în spațiu înainte sau înapoi.
Totul e dual.
Semnul plus (+) și semnul minus (-).
Este o înșelăciune.
Privește!
Rotește creionul într-un numit sens.
Privește!
În timp ce privești vârful creionului, vezi că creionul se rotește în sens orar, adică în același sens ca acele ceasului.
Te pot asigura că eu, din această parte, îl văd că se rotește în sens contrar.
Atunci nu există a roti creionul, adică axa, în sens orar sau în sens antiorar.
Există altceva.
Creionul ori stă nemișcat, ori se rotește.
Dar că se învârte în sens orar sau în sens antiorar nu are sens.
Nu există această dualitate.
Pentru că punctul tău de observare este cel care schimbă realitatea faptelor.
Adică tu percepi un fenomen pe care, în funcție de conștientizarea ta, îl poți vedea total contrar față de o altă persoană care vine să privească acest fenomen din alt punct de vedere.
Deci, nu există plus și minus, ci există doar a face ceva sau a sta nemișcați.
Iar voi mi-ați putea spune că este la fel ca și codul binar - zero și unu, trece curent sau nu trece curent.
Vezi că există dualitatea?
Nu, nu există dualitatea.
Pentru că atunci când nu se întâmplă nimic, adică nu trece curent, creionul nu se mișcă, nu se întâmplă nimic.
Nu se trece printr-un lucru fundamental care se numește "a face".
Babilonienii, care au descoperit o matematică importantă, care era o matematică cu 6 numere, Unul dintre aceste numere era zero.
Apoi erau 1, 2, 3, 4 și 5.
Zero era, la începuturile matematicii babiloniene, nimicul.
Deci, ei nu scriau zero.
De fiecare dată când trebuiau să indice zero, lăsau o gaură, un loc liber, indicând că zero e nimicul.
Nimicul nu poate fi exprimat de niciun simbol.
După aceea au pus zero, dar asta a venit după aceea.
Asta ce înseamnă?
În esență...
De exemplu, noi vorbim despre ordine și dezordine.
Nu-i așa?
Dezordinea este contrariul ordinii.
Păi vezi că există dualitatea?
Imaginați-vă că intrați în camera fiului vostru și găsiți o dezordine monstruoasă.
Aceea este dezordinea, nu-i așa?
Atunci vezi că există dezordinea?
Vezi că există ordinea?
Să știți că nu este așa.
Există doar ordinea în Univers.
De ce?
Ordinea poate fi infinită, un singur lucru făcut foarte bine, cu niște legi.
Și cine stabilește ce înseamnă făcut foarte bine?
Simetria.
Toate lucrurile care sunt simetrice, care sunt făcute cu elemente de simetrie, care sunt planuri de simetrie, axe de simetrie, etc.
care sunt operatori matematici, cum ar fi plus, minus, ori și împărțit.
Cu cât un lucru are mai multe elemente de simetrie, cu atât este mai simetric.
Sfera are elemente infinite de simetrie.
Cubul are mai puține.
Deci, sfera, dintr-un punct de vedere entropic, are un conținut de entropie mai ridicat decât cubul.
De ce este importantă entropia?
Pentru că entropia este măsura multor lucruri.
Unul dintre lucrurile pe care le măsoară entropia este ordinea și haosul.
Bine.
Ce se afirmă?
Se afirmă, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, scrie asta în toate cărțile care sunt aproape toate scrise rău, că entropia este o măsură a dezordinii.
Nimeni nu a dat niciodată importanță faptului că în fața entropiei este semnul minus.
Minus dezordine.
Minus dezordinea este ordinea.
Conform unei rele interpretări, având în vedere că, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, entropia crește mereu, ar trebui să crească mereu dezordinea.
Dar ție ți se pare că crește dezordinea?
Uită-te cum este făcut Universul!
S-a născut dintr-un ipotetic Big Bang - un haos de nedescris.
Universul încet, încet, se răcește, toate lucrurile se așază la locul lor și se ordonează.
Dar de ce au numit-o dezordine?
Au numit-o dezordine la mijlocul lui 1800, când au descoperit acest principiu.
Pentru că preoții nu-și permiteau luxul să spună că creatura lui Dumnezeu, Universul, se răcește, murea.
Din acest motiv au numit-o dezordine.
Și fizicienii termodinamici cum au făcut?
Au pus un semn în față pentru a spune: Haideți să facem astfel încât Biserica să aibă dreptate, dar trebuie să ne iasă și nouă calculele.
Deci, pun un semn în față.
Minus dezordinea este cea care crește.
Deci, ceea ce crește este ordinea.
De ce țin acest discurs?
Pentru că dezordinea nu există.
Există ordinea infinită, iar cu cât ordinea infinită devine minus infinit, adică un pic mai dezordonat, ordinea merge spre zero.
În momentul în care ordinea merge spre zero, tu crezi că vezi dezordinea maximă.
Dar dezordinea ar fi o ordine cu semnul minus, care nu există.
Pentru că o dezordine mai mare decât cea din camera fiului tău nu vei găsi.
Deci, entropia este ceva care este doar pozitiv, care merge de la un număr infinit de mare la zero Deci, dezordinea nu există.
Nu există.
La naiba!
Dar pentru că al doilea principiu al termodinamicii ne spune exact cum este făcut Universul atunci, înseamnă că, dacă nu există dezordinea, nu există nici dualitatea.
Există cei buni și cei răi?
Cei buni ar fi ordonați și cei răi ar fi dezordonați?
Nu, pentru că dezordinea nu există.
Atunci ce înseamnă buni și răi?
Nu ar însemna, având în vedere că entropia este și reprezentarea unei măsuri a Conștiinței pentru că măsura Conștiinței merge de la zero la infinit, dar nu poate exista o Anticonștiință.
Asta ar însemna că, de exemplu, separarea care există între dreapta și stânga în politică sau între America și Rusia în acest moment nu trebuie privită ca fiind o diviziune/separare, o dualitate, pentru că o astfel de dualitate în realitate ar fi cu totul altceva.
Ar fi cineva care are un pic de Conștiință și altcineva, nu știu cine, care ar putea avea o Conștiință diferită, mai mică sau mai mare.
Deci, este vorba de două grupuri care au Conștiințe și conștientizări de sine atât de diferite astfel încât apar în fața ochilor noștri ca fiind total diferite.
Dar nu sunt diferite, ci au conștientizări de sine diferite.
Însă asta, din punct de vedere social, schimbă lucrurile, pentru că eu nu pot să spun, de exemplu, "Guvernul este rău!
" Pot spune "Guvernul este format din proști!", dar nu că este rău.
Și totul se schimbă!
Pentru că, dacă acela este rău, atunci merg și îi trag un ciocan în cap și îl fac să stea în banca lui.
Dacă e prost trebuie să am compasiune față de el.
Îți schimbă toată opinia despre societate în acest fel.
În realitate, în fizică cuantică toate acestea sunt scrise.
Și noi trebuie să ne întrebăm "Atunci la ce folosește dualitatea, experiența dualității?
" Experiența dualității folosește la asta: Înainte de toate, de ce avem dualitatea?
Avem dualitatea.
Universul este construit în acest fel.
Ne apare în mod fals ca fiind dual, pentru că am văzut cu 30 de secunde în urmă că dualitatea nu există.
Ne apare dual pentru că avem conștientizarea sau credem că Universul este dual.
Credem asta, dar care este motivul?
Pentru că avem o conștientizare scăzută în ceea ce privește Universul.
Bine!
De ce s-a născut totul așa?
De ce am ajuns în această situație?
Deoarece Conștiința Inițială, care este singurul lucru unic și adevărat care există ca realitate reală...
unde realitate reală înseamnă că a fost mereu așa, va fi mereu așa, e așa mereu și va fi tot așa și în viitor.
La un moment dat, Conștiință a avut o necesitate.
Gândiți-vă!
Care poate fi necesitatea Conștiinței?
Cum adică?
Conștiința știe tot.
Sigur că da!
Dar Conștiința are niște limite.
Să ne gândim la asta: Dacă ar știi totul nu ar avea limite, Deci, nu ar avea necesitatea de a face, pentru că prin intermediul lui a face, se construiește experiența necesară ca tu să poți înțelege ceea ce nu ai înțeles.
Dar dacă ai înțeles totul de ce ar trebui să faci?
Conștiință ar sta nemișcată.
În mod evident, asta nu se întâmplă.
Conștiința a avut necesitatea de a înțelege singurul lucru pe care Conștiința nu-l poate ști: Ce înseamnă să fii DOI?
Conștiința este singură, a făcut toată realitatea, toate experiențele, totul, dar niciodată nu s-a divizat.
Singura posibilitate pentru Conștiință de a se înțelege pe sine până la capăt este să facă, prin intermediul lui a face, experiența dualității.
În acel moment Conștiința se divide în două.
Paf!
În momentul în care Conștiința se divide în două Conștiințe ceea ce se întâmplă este faptul că se creează dualitatea.
Una dintre cele două părți o privește pe cealaltă și spune: E vina ta!
Cealaltă...
Asta este separarea.
Cealaltă parte o privește cealaltă și zice "Nu, Eu nu am nicio legătură!
S-a întâmplat!
" Vă reamintesc că fizica cuantică spune că Universul este nonlocal.
Adică nu există nici spațiul, nici timpul, nici energia.
Adică totul se întâmplă într-o singură clipă.
Creierul nostru este cel care, conform principiului lui Shannon, este cel care ne face să credem că există această sală, aceste persoane, că există spațiul, timpul și energia.
Nu este așa!
Karl Pribram susține că creierul este un cititor de holograme.
Gândiți-vă!
Bohm, fizician cuantic, susține că Universul este o hologramă.
Gândiți-vă!
Aceasta este fizica modernă.
Aceasta este neurofiziologia modernă.
Atunci ar trebui să ne întrebăm: Având în vedere că acest punct, acest moment, acest moment din viață, este același moment ca începutul Universului și este și același moment cu sfârșitul Universului, noi vedem în realitate un timeline care se desfășoară însă acest timeline este perceput doar de creierul nostru care citește, în mod eronat, în hologramă astfel.
Dacă noi am fi în afara hologramei, spune fizica cuantică, nu am vedea timpul.
Noi vedem timpul doar pentru că ne aflăm în interiorul hologramei și îți explică asta prin formule.
Așadar, timpul este fals.
Dar noi știm în acest moment că timpul fals ne ajută să înțelegem că ceea ce se întâmplă acum este ceea ce se întâmplă la început, când cele două Conștiințe s-au format.
Și iată de ce noi trăim în acest moment ceea ce au trăit cele două Conștiințe, adică începutul, desfășurarea și sfârșitul dualității.
Gândiți-vă la viața noastră!
Noi suntem aici ca să învățăm singurul lucru pe care Conștiința nu-l cunoaște.
Ce înseamnă să fii dual?
Ce înseamnă să fii în doi?
Trăim toată viața încercând să înțelegem și să depășim problema separării.
Separare de un loc, separare de un loc de muncă, separare de o carte, separare de un ideal, Separare.
Fiecare dintre noi, în lumea sa mică, creează separarea sa și se zbate toată viața încercând să înțeleagă acea parte care i-a fost încredințată.
Dar, odată ce s-a înțeles asta, și odată ce s-a înțeles că separarea, adică dualitatea, este falsă, lucrurile se schimbă.
Pentru că noi cine am fi?
Noi suntem creatorii Universului.
Conștiința s-a împărțit în două.
Fiecare dintre cele două Conștiințe s-a împărțit în 2, în 4, în 8, în 16, în 32 și fiecare dintre noi este un pixel, o cameră video foarte mică, desprinsă de Conștiința mare.
Asta ce înseamnă?
Fizicienii ce spun?
Spun că Universul este o hologramă.
Cum sunt făcute hologramele?
Sunt făcute din imagini cu foarte mulți pixeli.
Fiecare pixel conține toate informațiile hologramei.
Însă raportul semnal - zgomot de fond, când mărești fotografia pentru a vedea detaliile la final vezi doar un pătrățel și în rest nu mai vezi nimic.
Iată!
Raportul semnal - zgomot de fond este în defavoarea noastră.
Raportul semnal - zgomot de fond este cantitatea de conștientizare pe care o avem despre cine suntem.
Cu cât totul merge spre sfârșitul timpului conștientizarea noastră, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, crește mereu.
Asta spune cel de-al doilea principiu al termodinamicii.
Deci, vom ajungem la sfârșitul Universului, iar în acest pătrățel care se va mări tot mai mult, până la infinit, vom vedea exact toată imaginea Universului, ca și când am privi-o pe toată.
Totul este foarte bine definit.
Ce înseamnă asta?
Că fiecare dintre noi va fi câștigat acea conștientizare gigantică pe care o are tot Universul.
Pentru că fiecare punctișor - separare - în realitate este același Univers.
Odată ce o persoană înțelege asta înțelege și că, având în vedere că noi suntem creatorii Universului și am venit aici pentru a face experiența separării pentru că, prin intermediul acestei experiențe, după aceea, totul va reveni să fie Unu.
Și acest Unu va fi înțeles.
În momentul în care Unu a înțeles se creează o problemă.
Înainte de toate, înainte să ajungem aici, în momentul în care începem să înțelegem că, ca și creatori ai Universului, suntem poziționați aici nu trebuie să ne amintim că suntem creatorii Universului, pentru că altfel experiența își pierde din valoare.
Experiența se poate face doar dacă există patos, adică ideea că faci ceva, că înveți ceva.
În filmul american, domnul american bogat, vrea să-și petreacă săptămână în Bronx pentru că vrea să vadă cum te simți când ești sărac.
Asta nu este experiență.
Tu știi că peste o săptămână redevii bogat.
Gândiți-vă la acesta, care face pe el pentru că se află în Bronx și ar putea muri în orice moment printr-o înjunghiere ocazională.
Aceasta este adevărata experiență, experiența vieții.
Noi suntem creatorii Universului, dar nu trebuie să ne amintim asta.
Dar în momentul în care trăim o viață întreagă cu scopul de a înțelege acest lucru și se poate ca unii dintre noi să înțeleagă acest lucru În momentul în care a înțeles acest lucru, având în vedere că el este creatorul Universului, din acel moment înainte se creează în exterior o realitate diferită care îi va permite să vadă că dualitatea nu există.
Și se înțelege că dualitatea există doar dacă crezi că există și o creezi, pentru că tu crezi creezi acest lucru.
Acest lucru, creat de tine în mod inconștient, vine peste tine.
Când intri în Școala Primară, primul lucru pe care ți-l spun este "Ai grijă, căci Universul este dual.
" Și de acolo începi să creezi Universul dual.
Și ești terminat!
Total terminat!
Trebuie să redobândești conștientizarea că lucrurile nu stau așa.
Tu ești creatorul Universului.
În acel moment vei privi Universul și vei descoperi că toată separarea care există este doar o separare pur simbolică care folosește doar la a te face să înțelegi la final că separarea nu există.
Din acest motiv, trebuie să te naști, să trăiești și să mori, pentru a înțelege prin moarte - actul final al începutului și sfârșitului- că moartea nu există, și singura posibilitatea de a face asta este să crăpi (mori).
Asta ce înseamnă?
Îmi amintește de X , care afirma că celulita este o boală.
Mie mi se părea un lucru normal.
Trebuie să rămânem tineri.
Trebuie să...
NU!
Trebuie să trăiești experiența îmbătrânirii.
Ai venit aici pentru a face acest lucru.
Dualitatea nu este...
Descoperi că dualitatea nu mai e.
Descoperi...
că atunci când joci un meci de șah la un moment dat, în timpul partidei, descoperi că adversarul tău ești tu, că tu ai creat partida, că tu ai creat piesele de șah, că tu ai creat regulile și să câștigi sau să pierzi este același lucru, pentru că, dacă câștigi nu ai învățat nimic, deci ai pierdut, dacă pierzi ai învățat ceva, pentru că celălalt, care este mai bun decât tine, te-a învățat.
Atunci tu înțelegi că celălalt ești tu.
În momentul în care se întâmplă asta și ești în mijlocul partidei spui "Am înțeles tot.
Pot să plec acasă.
" Nu!
Pentru că ți-ai petrecut jumătate din viață în interiorul unei matrice (Matrix) în care trebuia să crezi că trăiești într-un Univers dual.
După aceea trebuie să faci experiența în cealaltă parte și să înțelegi că dualitatea nu există, Că cei buni și cei răi nu există, că câștigătorii și pierzătorii sunt același lucru.
Dar trebuie să privești din exterior acest lucru.
Și iată că se întâmplă să îți privești colegii și să te întrebi oare de ce își doresc să facă carieră, să facă bani.
Nu au înțeles că lucrurile nu stau așa, că nu folosește la nimic?
Banii sunt o separare socială între bogați și săraci.
Termodinamica îți spune că nu trebuie să existe planuri de disimetrie, pentru că altfel entropia nu crește.
Așadar, de exemplu, se înțelege la nivel social că mergem într-o direcție care nu este cea corectă.
Una dintre falsele probleme este problema sexualității, a genului.
E mai bine să spunem așa.
Bărbați și femei.
Să știți că în mit scrie totul.
S-a vorbit mai devreme despre mitul androginului.
Așadar, mitul androginului conține fizică cuantică.
Gândiți-vă la androgin.
Androginul este ceva ce are patru brațe, patru mâini și două capete iar masculinul și femininul sunt conectate între ele prin spate.
Ce semnificație are asta?
Că ființa creată astfel care conține toate informațiile masculinului și femininului Ei bine, ființa creată astfel este divizată în interior, pentru că el nu o cunoaște pe ea, pentru că nu se privesc față în față.
Aceasta este adevărata semnificație.
Pornește timpul.
Androginul a fost separat.
A fost separat de zei.
Putem vorbi despre asta.
De ce?
Pentru că zeii se tem de un om construit astfel, pentru că este prea puternic - se spune în mit.
"Și dacă ăsta, cu toată capacitatea sa, ne creează probleme?"
Zeii...
ce fac după aceea?
Asta scrie în mit și mitul este real.
Pentru că, după aceea, putem înțelege că noi am fost cei care au avut necesitatea de a crea zeii.
Pentru că Dumnezeu nu are necesitatea să creeze omul.
Dumnezeu nu poate avea necesitatea să creeze omul...
Deschid o mică paranteză...
pentru că Dumnezeu, în accepțiunea religiilor, este o ființă perfectă.
Ființa perfectă are o problemă: nu poate crea ceva imperfect.
Conștiința da, poate crea omul, deoarece Conștiința este imperfectă, pentru că nu are informația dualității, care trebuie dobândită prin experiența lui "a face", dar Dumnezeu e perfect, e totul, deci nu are nevoie să creeze omul.
Asta ce înseamnă?
Foarte simplu!
Că noi suntem încă o dată creatorii Universului, dar nu știm asta.
Și ce trebuie să înțelegem?
Ceea ce nu am înțeles: că suntem Dumnezeu.
Și cum facem să ne înțelegem?
Creăm asta în exterior, pentru că întâlnirea cu o proiecție aceea ce nu am înțeles în exterior, care vine peste noi, Ne face să înțelegem ca acela e Dumnezeu în speranța că vom putea înțelege și pasajul următor: că noi suntem Dumnezeu.
Deci, noi îl creăm pe Dumnezeu, nu Dumnezeu ne creează pe noi.
Acest lucru este foarte clar în interiorul discursului fizicii cuantice dar și în mit.
Androginul...
(am închis paranteza)...
Androginul...
Pornește timpul.
Timpul este circular conform fizicii cuantice.
Adică tot ce se întâmplă are probabilitatea să se întâmple din nou.
Ideea circularității a fost distrusă de Sfântul Augustin, datorită unei probleme simple.
Sfântul Augustin distruge fizica cuantică.
Dumnezeu a creat omul.
Omul a păcătuit iar Dumnezeu l-a iertat.
Dacă timpul ar fi fost circular, așa cum spuneau anticii înainte de Sfântul Augustin, și cum revine să afirme fizica cuantică astăzi, omul ar putea păcătui din nou, iar Dumnezeu ar trebui să-l ierte din nou, dar Dumnezeu nu-și poate permite să ierte din nou omul, prin urmare, Sfântul Augustin își imaginează, inventează ideea că timpul nu poate fi așa cum credeau anticii, care suntem tot noi și știam asta în mod inconștient, că timpul este circular.
Deci, spune că timpul este linear.
Ilya Prigogine ia premiul Nobel cu asta, dar o săptămână mai târziu spune "Și totuși este ceva ce nu înțeleg în problema timpului."
Îi dăduseră premiul Nobel și el deja se gândea să conteste motivul pentru care i-au dat premiul Nobel, adică faptul că linia timpului mergea într-o anumită direcție.
Știți deja de ce.
Săgeata timpului merge într-o anumită direcție pentru entropia se mărește mereu.
Dacă entropia ar scădea, atunci timpul ar trebui să meargă înapoi, iar fizicienilor nu le ieșea.
Sfântul Augustin a făcut un mare dezastru din fizică cuantică.
În realitate, se descoperă că timpul este circular.
Fizica cuantică asta spune în ziua de azi.
Androginul...
Androginul pornește, cele două părți se dezlipesc, și în mod circular, se reîntâlnesc unde se termină cercul, singurul cerc care există, deci, Sfântul Augustin poate sta calm, pentru că timpul este circular.
Nu există două cicluri, ci există doar unul.
Deci, Sfântul Augustin este fericit.
În acest punct, când cele două ființe au parcurs drumul temporal și se reîntâlnesc, se reîntâlnesc sub forma hermafroditului.
Hermafroditul...
este acea ființă masculină care face baie în lac.
Apa este reprezentarea minții...
Mereu.
Culoarea verde - culoarea minții.
Pajiștea pe care ați văzut-o înainte - mintea - verde.
Vine o nimfă, îl vede pe acest băiat drăguț, se aruncă în lac ca un pește, îl înhață și îi întreabă pe zei de ce...
pentru că partea masculină dorea să ia de pe ea această parte feminină.
În mit asta scrie.
Pe când nimfa vrea să rămână lipită de el, nu vrea să-i dea drumul.
Și atunci nimfa le cere zeilor să rămână lipită pentru totdeauna de partea sa masculină Zeii, care sunt și un pic nemernici, îi fac pe plac.
Și are loc fuziunea hermafroditului, care iese din lac și spune "Toți cei care se vor scălda în acest lac vor trăi în esență aceeași experiență pe care am trăit-o eu."
Reunificarea masculinului și a femininului.
separate de zei, care se reîntâlnesc, dar de această dată față în față.
față în față, pentru că acum fiecare dintre cei doi este conștient de celălalt.
Ființa nouă, cea care a parcurs drumul conștientizării, și care a fost dualizat în timpul realității virtuale, cea pe care o trăim și noi, redevine UNU.
În momentul în care redevine UNU, acest drum este un drum de conștientizare, Ce înseamnă să fii UNU?
Înseamnă că masculinul trebuie să înțeleagă că fără partea feminină nu merge nicăieri.
Cum să spun?
Și viceversa.
Unde este problema?
Problema este că astăzi, pentru că trăim în această realitate virtuală, credem că...
Vorbesc o clipă din punct de vedere masculin.
A te unifica cu realitatea femininului, te face să-ți pierzi identitatea de mascul.
Masculul se teme să-și piardă propria identitate.
Pentru că pierderea propriei identități conduce practic la sinucidere.
Masculul nu își pierde propria identitate.
Redobândește identitatea Conștiinței unitare.
Și astfel este și discursul pentru feminin.
În povești, care sunt reprezentarea inconștientului nostru cel mai profund, avem prințul care salvează prințesa sau figura feminină a poveștii.
și apoi avem mereu vrăjitoarea cea rea, care este reprezentarea zeilor, care au vrut să creeze dualitatea.
Și acolo se întâmplă ceva incredibil.
Vine prințul și la un moment dat salvează prințesa.
Și îi spune: "Dragă prințesă, te-am salvat, iar acum vino în castelul meu ca să-mi speli vasele în fiecare zi."
La care prințesa îi spune "Nu!Atunci, scuză-mă, dar rămân aici,"
Iată!
Momentul pe care noi îl trăim este momentul începutului separării, începutul dualității.
În momentul în care cele două sfere ale Conștiinței se separă și noi încercăm să construim un parcurs care să ne readucă la începuturi, Dacă nu suntem conștienți ce eram și nu am înțeles ce înseamnă să fii dual, adică să fii masculin și feminin împreună, nu reușim să facem nunta alchimică, care este cel fundamental, despre care cu toții, din păcate, de la rozacrucieni în jos încearcă să explice cum că, chiar dacă faci drumul, chiar dacă cu condiții diferite, Toate aspectele masonice sunt legate de faptul că gnoza este doar pentru cei puțini, iar ceilalți - treaba lor.
În realitate cunoașterea este pentru toți și, deci, masoneria nu trebuie să existe și trebuie eliminată de pe fața Pământului.
Pentru că este umbra zeilor care au separat masculinul de feminin.
Și în acest aspect al dualității pe care o vedeți în formulele fizicii cuantice Aceste aspecte există și am putea vorbi ore întregi despre ele care merg de la principiul incertitudinii al lui Heisenberg și până la formula lui Schrödinger asupra probabilității ca un eveniment să se petreacă.
Lumea crede că probabilitatea ca un eveniment să se producă este legată de faptul că această mingiuță poate merge la dreapta sau poate merge la stânga.
Există și o formulă.
Deci, se pare că există o dualitate.
Vezi?
Poate merge la dreapta sau poate merge la stânga.
În realitate lumea nu-și dă seama că în această formulă este suma a două formule.
Mingiuța poate merge la dreapta sau poate sta nemișcată.
Mingiuța poate sta nemișcată sau poate merge la stânga.
Când faci suma, a sta nemișcat dispare.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că cea care este alegerea dintre două posibilități În realitate nu este o problemă duală, ci o problemă primară.
Știți că există o teoremă, care este teorema dualității puternice?
Așa se numește.
Și aceasta spune: Dacă eu am două lucruri, iar aceste două lucruri reprezintă problema pe care trebuie să o rezolv există posibilitatea să fie un singur lucru pe care îl pot descrie matematic și rezultatul acestei probleme este identic ca rezultat, cel al problemei primare, cu rezultatul problemei duale.
Aici se înțelege un lucru fundamental.
Cele două palete, care sunt cele două Conștiințe care au dat naștere unei dualități, dacă le studiem bine, vom înțelege foarte bine ce este unicitatea, adică Conștiința inițială.
Deci, a înțelege că masculinul și femininul sunt în mod greșit două aspecte ale realității ci în realitate sunt două symbolon Știți ce înseamnă simbol?
Simbolul este acel ceva care trebuie să se reunească cu cealaltă parte din sine.
Deci, acest lucru este simbolic.
Și e atât de simbolică, încât noi, la final, când înțelegem că trebuie să fim neapărat masculin și feminin împreună...
Ce înseamnă să fi înțeles că partea noastră sufletească și partea noastră spirituală sunt două obiecte care au fost separate pentru a face, de necesitate, experiența dualității Pentru că, dacă nu faci, nu ești.
Este adevărat și că imediat după experiența finală adică a înțelege că noi trebuie să gestionăm partea masculină și partea feminină să trăim în timpul acestui parcurs de viață experiența masculinului și al femininului cumva privindu-l și pe celălalt, care este contrapartea noastră, De exemplu, eu am o contraparte feminină...
Asta nu înseamnă că scrie sex feminin pe cartea de identitate.
Trebuie văzut ce este în interior.
Deci, este un masculin și un feminin care merge dincolo de ce scrie pe cartea de identitate și care mă oglindește Privindu-l pe celălalt eu trebuie să înțeleg partea din mine pe care o reprezintă celălalt, să înțeleg ce nu am înțeles.
Pentru că sunt oglindiri.
Eu îmi creez realitatea în fiecare zi.
Deci, după aceea ce se întâmplă?
Se întâmplă ca după aceea să reușim să supraviețuim și să trăim în armonie în cea care se numește, pe care Dumnezeu a numit-o LUMEA FERICITĂ, care nu este lumea în care toți râd de dimineața până seara.
ci este lumea în care există armonie între masculin și feminin Când aceasta armonie există, cele două forme de undă (formulă) se unesc împreună și dau un sunet unic, un cântec unic care este cântecul Universului, sferele angelice despre care vorbește New Age-ul.
Dar mai este și ultimul pas în afară de acesta, adică înțelegerea faptului că moartea în acest Univers nu există.
Pentru că, dacă am văzut că dualitatea este doar un drum fals pe care trebuie să-l parcurgem, pentru a înțelege la final că dualitatea nu există.
Și facem asta prin intermediul experienței și înțelegerii dualității.
Trebuie să înțelegem și că a te naște și a muri are o semnificație exactă.
Ne întoarcem la Conștiință și să vedem ce se întâmplă.
Noi am înțeles tot.
În acest punct ne reunim încă o dată în cea care este esența Conștiinței totale.
În momentul în care entropia (S), care este egală cu minus logaritmul microstărilor, devine zero, pentru că microstările totale, adică cât suntem noi - UNU Minus logaritm de 1 este zero.
Valoarea maximă a entropiei în acest Univers este zero.
Pentru că entropia pornește de la minus infinit - cea mai mare dezordine care poate exista, cea de la începutul Universului și ajunge la maxim zero.
E adevărat că entropia a făcut o călătorie care merge la infinit dar valoarea...
Universul nu costă nimic.
S-a născut din nimic și va redeveni nimic.
Dar nu trebuie să ne facem griji pentru asta.
Moartea nu există.
Moartea și nimicul sunt două lucruri diferite.
Să redefinim moartea!
Pentru că, dacă continuăm să spunem viață și moarte, atunci există dualitate.
Să o redefinim!
La început, Conștiința a avut necesitatea să-și completeze experiența înțelegând ce înseamnă să fii dual.
Deci, înțelege asta prin experiența sciziunii.
Foarte bine!
Odată totul făcut, Conștiința se reunește.
În acel moment Conștiință a înțeles tot.
Ce face Conștiința?
Nu mai are nevoie să facă ceva pentru că nevoia este o măsură a conceptului de separare.
Eu am nevoie.
Conștiința, dacă nu are...
dacă a înțeles tot, nu are necesitatea să facă ceva, deci nu are nevoi.
În acel moment Conștiința se reînchide în sine și ce face?
Moare?
Conștiința intră în stand-by - așa s-ar spune în ziua de azi.
Adică...
este mereu vie.
Așadar, vedeți că viu nu înseamnă a fi viu sau a fi mort?
Viu înseamnă a face sau a nu face.
Este un lucru foarte diferit la nivel de dualitate.
Fac și, deci, prin a face mă manifest.
Lumea vede fotonii...
Mă așez în lumină.
Pentru că fotonii mă lovesc.
Conștiința mea a înțeles că fotonii mă lovesc.
Dacă fotonii trec prin fața mea...
Vedeți că lumina este total invizibilă?
Este ca și când nu ar exista.
Eu nu o văd, pentru că nu există nicio interacțiune între mine și lumină.
În acest context, Conștiința la final rămâne nemișcată.
Dar a rămâne nemișcată nu înseamnă că este moartă.
Înseamnă a nu avea necesitatea de a îndeplini acte pentru că deja știu totul.
Asta are o semnificație fundamentală.
Este ultima barieră pe care omul care parcurge acest drum de conștientizare trebuie să o înțeleagă.
Moartea nu există.
Pentru că există doar viața.
Este la fel ca entropia.
Antientropia nu există.
Acest lucru trebuie să ne dea de gândit, pentru că a înțelege asta distruge ultima barieră pe care noi o puteam înțelege, care era Viața și moartea sunt o expresie a dualității.
Nu, nu este adevărat, pentru că nu există viața și moartea, ci există doar viața și viața.
Există a face și a nu face.
Dar pentru că a nu face, așa cum am văzut la începutul discuției noastre, nu este nimic...
Nu îl bifezi, nu este o alegere, ci este a nu face.
Când arunci în sus o monedă și când te gândești că există posibilitatea de 35% să îți pice stema asta înseamnă că 65% îți dă cap.
Asta ce înseamnă?
Că în acel 35%, care este valoarea experimentului, există informația faptului că există și posibilitatea exactă ca moneda să pice pe cealaltă parte.
Într-un singur număr, o singură valoare, există reprezentarea monedei.
Într-o singură valoare.
Nu e nevoie să faci două măsurători.
Este suficient să faci una singură.
Până în momentul în care...
De ce trebuie să faci două măsurători?
Două măsurători doar pentru că Universul este virtual.
Virtual ce înseamnă?
Nu înseamnă fals.
Virtual înseamnă modificabil.
Eu sunt aici acum, mă mut și sunt acolo după aceea.
Aici - acolo, acum - după aceea.
Trebuie să fac două măsurători pentru a evidenția diferența care există între înainte și după.
Acesta este creierul nostru.
Așa funcționează.
În momentul în care înțelegem, și fizica ne spune asta, că timpul nu există că totul se întâmplă într-o singură clipă, care este clipa înțelegerii.
Trebuie să trecem prin această idee iluzorie că există dualitatea doar pentru a înțelege că dualitatea nu există problema noastră s-a terminat.
A doua parte a jocului de șah este aceasta: trebuie să înțelegem că celălalt suntem noi.
Mulțumesc!
CORRADO MALANGA
(2 octombrie 2022 - Milano)
Cercetător Chimie Organică la Departamentul de Chimie Organică și Chimie Industrială al Universității din Pisa, autorul diferitor publicații.
Fiind foarte cunoscut și din lumea UFO-urilor, despre care a scris teze foarte originale.
Astăzi ne va vorbi despre: Dualitate - Limita științei.
Îl invit acum pe Corrado Malanga să se ridice!
Aplauze vă rog!
OK!
Bine ai venit!
CORRADO MALANGA: Mulțumesc!
Așadar...
De fiecare dată când trebuie să încep un discurs, din punct de vedere tehnic ar trebui să am ideile clare.
dar, în realitate, ideile mi se clarifică în timpul prezentării.
Însă...
trebuie să încep de la dualitate.
Eu am făcut niște studii și aveam o mentalitate care era cu precădere masculină Apoi, cu trecerea timpului, am descoperit să zicem așa...
și partea mea feminină și am încercat să pun împreună aceste două părți Astfel încât a trebuit să mă întreb: În esență, de ce face cineva în viața sa acest tip de parcurs?
(Acesta fiind drumul interior pe care eu l-am parcurs) Astfel, am cerut ajutor mitului și am cerut ajutor fizicii cuantice.
Gândiți-vă!
Două lucruri care ar putea părea a fi contrare, dar în realitate descopăr, cel puțin folosind cheia mea de lectură, cu conștientizarea mea, cu harta mea asupra teritoriului, că aceste două lucruri spuneau același lucru.
Deci, noi, aflându-ne aici ca să vorbim despre dualitate, ar trebui să ne întrebăm "Dar dualitatea de unde vine?"
Ar trebui să ne întrebăm dacă există cu adevărat, pentru că la final s-ar putea să descoperim că nu este adevărat.
Și având în vedere că fizica cuantică spune că Universul este făcut întru-un anumit fel, pentru o clipă haideți să o credem.
Fizică cuantică ne spune că Universul este un fel de cutioi și în acest cutioi noi putem locui suntem construiți cu aceleași reguli ca și cutioiul Și, în esență, pentru a înțelege cum este făcut cutioiul, trebuie să-l privim.
Astfel, privind vasul pe care l-a creat zeul Ptah - olarul de serviciu - am putea avea indicii despre cine era zeul Ptah.
La fel ca cel care scrie o carte...
în esență...
nu se știe bine cine este.
Noi citim cartea și încercăm, din regulile cărții, din ceea ce scrie în interior, să înțelegem cum este făcut autorul cărții.
Studiind Universul cumva încercăm să înțelegem cum suntem făcuți noi înșine, cei care locuim în interiorul Universului.
Dualitatea!
Da, bineînțeles!
Nu e ca și când am putea spune că dualitatea nu există.
Bun-rău, aprins-închis, plin-gol...
Tot universul pare a fi dual.
Acest lucru pare a fi incontestabil.
Pare a fi incontestabil.
Voi cita un alt aspect al problemei, care trebuie tratat imediat, pentru că altfel vor apărea întrebări.
Cum adică?
Universul nu se baza pe trei lucruri, pe Trinitate, pe Trimurti?
Pe acele lucruri care au fost scrise în cartea doamnei Blavatsky, pentru cine le cunoaște Prima dată s-a născut Unu, apoi s-a născut Doi, și din Unu și Doi s-a născut Trei.
Deci, se pare că în mitologie acest lucru legat de Trei prinde cumva forță, forma, și atunci nu este adevărat că există dualitatea Nu este adevărat că există cei buni și cei răi, ci pe undeva ar trebui să existe și o a treia parte.
Și atunci...
Uitați!
Fizica explică acest lucru într-un mod destul de clar.
În realitate, de exemplu, un aspect al Trinității ființei este legat exact de natura omului.
Aspect mental, aspect spiritual, aspect sufletesc, care ar putea fi femininul, androginul și masculinul.
Brahman în mit...
Brahman în mit îi creează pe Shiva, Brahma și Vishnu.
Shiva și Vishnu, în esență, sunt acele două părți ale dualității Universului, care se contrează mereu între ele.
Într-un mod mai simplu, din punct de vedere cultural, religie catolică s-ar putea spune că există demonii și îngerii.
Cel bun și cel rău, aprins - închis, alb - negru, uneori albastru - galben, care sunt culori complementare.
În realitate, noi nu ne dăm seama de această Trinitate care se risipește în fața ochilor noștri în fiecare zi pentru că în realitate nu vedem o Trinitate, ci o singură dualitate.
Da, știm că există Trinitatea, dar noi nu o percepem.
Din ce motiv misterios?
Există o lege care se numește Legea lui Shannon.
Shannon este un matematician care a făcut o observație.
Observația este următoarea: Mergeți pe stradă și vedeți o mașină care se mișcă.
Priviți cercurile (roțile).
Mașina începe să se miște și cercurile încep să se miște.
La un moment dat se creează un fenomen ciudat, pentru că cercul pare nemișcat.
Iar după un timp, când mașina își mărește viteza, cercul pare că dă impresia că roata se mișcă în sens invers.
Ce se întâmplă?
Shannon spune: Noi observăm Universul.
Când observăm Universul, Universul, ca toate celelalte lucruri din Univers, Universul vibrează, are o vibrație, o pulsație.
Noi ne putem da seama de această pulsație doar dacă aceasta nu este foarte rapidă.
De exemplu, gândiți-vă o lampă care se aprinde și se stinge tot mai rapid, iar la un moment dat va apărea ca fiind mereu aprinsă.
Ce ciudat!
Deci, noi pierdem conștientizarea că lampa se aprinde și se stinge.
Pentru că ni se pare că este mereu aprinsă, ceea ce nu este.
Deci, modul nostru de a vedea o dualitate, deschis - închis, dispare Nu o mai vedem, ci vedem doar un fenomen intermediar.
Asta se întâmplă pentru că Shannon spune: Când analizezi un fenomen, trebuie să analizezi acest fenomen cu o frecvență, de exemplu ochiul tău, care este dublă sau cel puțin dublă față de frecvența cu care se mișcă fenomenul pe care îl observi.
Pentru că altfel nu vezi nimic.
Nu îți dai seama de ceea ce se întâmplă.
Ochiul nostru face o poză la fiecare cincime de secundă.
Dacă lucrul pe care îl observi la fiecare cincime de secundă revine la ceea ce era Prima fotografie pe care o faci este așa, a doua fotografie pe care o faci este tot așa și nu ți-ai dat seama că între timp mâna făcut un cerc.
Ți se pare că totul este nemișcat, pe când în realitate totul se mișcă cu o viteză foarte mare.
Nu mai ești conștient de dualitate.
Pierzi conștientizarea că există două aspecte, de exemplu, două culori, care ar putea fi galben și albastru pe o roată, alternându-se între ele.
Prima dată apare galbenul, apoi felia albastră, apoi felia galbenă, apoi felia albastră.
Când această roată începe să se rotească cu viteză, sistemul tău mental vede verde.
Verdele nu există.
Există doar galbenul și albastrul.
Prin urmare, acest aspect al dualității, de exemplu dintre albastru și galben, este complet pierdut în favoarea verdelui.
Atunci de unde ia naștere aspectul Trinității?
Ia naștere dintr-o interconversie foarte rapidă a două...
se numesc figuri limită de rezonanță care se interconvertesc între ele foarte rapid Noi avem o idee despre Univers, care adesea este o idee fixă, neclintită.
Nu reușim să vedem vibrațiile mari, pierdem dualitatea care exista înainte, care acum este ascunsă.
Dar de ce ar trebui să se întâmple asta?
Vedeți voi, pentru o clipă, haideți să ne imaginăm că noi suntem creatorii Universului.
Să pornim de la această ipoteză!
Dacă noi suntem creatorii Universului, am creat Universul o anumită frecvență.
Am făcut-o!
Când mergem să privim Universul pe care l-am creat privim Universul cu aceeași frecvență cu care l-am creat.
Suntem terminați!
Pentru că Shannon spune că e nevoie de cel puțin dublul frecvenței, adică trebuie să fii mult mai tare decât erai atunci când ai creat acel lucru.
Pentru că altfel acel lucru nu îți apare așa cum l-ai creat, ci nu vei vedea nimic.
Nu vei vedea cele două aspecte care sunt, de exemplu, golul și plinul, deschis - închis, masculinul și femininul, ci vei vedea ceva confuz.
De ce?
Pentru că conștientizarea ta nu este corectă.
Ar trebui să folosești o conștientizare cu frecvență superioară, cel puțin dublă Atunci chiar poate fi adevărat că noi am putea fi creatorii Universului pentru că ni se întâmplă asta.
Dar ce semnificație are să spunem că noi suntem creatorii Universului?
De ce există dualitatea și care este semnificația dualității?
Să vorbim de exemplu...
Să ne concentrăm atenția asupra ideii de liber arbitru.
Pentru că, vedeți voi, liberul arbitru este legat de faptul că, dacă ești pus pe un binar poți alege dacă să mergi înainte sau să mergi înapoi Dacă liberul arbitru nu ar fi existat, te pun pe un binar care are un singur sens și nu poți decât să mergi înainte.
Și atunci, ce spun religioșii?
Dumnezeu te-a creat și a creat liberul arbitru ca tu să poți alege și această alegere trebuie să fie motivată.
Dar de ce trebuie să alegi?
Trebuie să alegi pentru că, în mod evident, trebuie să-ți asumi responsabilitatea alegerii, să înțelegi ce scrie în alegere Și cu această situație să trăiești experiența a ceea ce înseamnă a alege.
Pentru că din alegere este evident că trebuie să înțelegi ceva.
Pentru că altfel nu ar mai trebui să alegi.
Așadar, liberul arbitru este reprezentarea dualității.
Eu pot să aleg.
Pot să aleg să merg înainte sau înapoi.
Atenție!
În mod fundamental, trebuie să încercăm să înțelegem un lucru clar.
În Univers această dualitate apare ca o nevoie a ființei umane.
Și apare peste tot, chiar și atunci când nu ne dăm seama datorită principiului lui Shannon.
Vedeți voi...
Trebuie să existe un motiv pentru care noi trebuie să trecem prin experiența dualității.
M-am întrebat asta.
Celulele, din punct de vedere biologic, se divid în două.
Nu în trei.
Reacțiile chimice, atunci când se petrec, se petrec pentru că două molecule, doi atomi, s-au ciocnit.
Nu există nicio reacție chimică cu o ciocnire trimoleculară.
Pentru că ar trebui să existe un caz în care trei molecule, trei mingiuțe, se ciocnesc una de alta în același moment a treia mingiuță, a treia întâlnire, se va ciocni și cu prima și cu a doua.
O probabilitate care este practic imposibil să se realizeze.
Deci, nu există reacții chimice trimoleculare.
Este evident că trăim întru-un context care ni se pare absolut dual.
Dar oare este adevărat acest lucru?
Pentru că, dacă observăm cu atenție fenomenul fizic ne dăm seama că această dualitate se risipește.
Ne-au spus că există dualitatea, ne-au învățat asta la școală.
Mergeai la școala elementară și pe vremuri învățătoarea împărțea cu creta tabla în două și scria: BUNI și RĂI.
Iar tu, în acel moment, terminai cu a învăța ce este realitatea.
Copilul mic știe mult mai multe.
Când mergi la școală și îți spun că există cei buni și cei răi, acolo începe sfârșitul creierului.
Pentru că cei buni și cei răi nu există.
Dar acolo îți spun că Universul este făcut din buni și răi.
Și vei ajunge, datorită acestui imprintring, să crezi asta toată viața, cu niște dezastre foarte grave la nivel geopolitic, așa cum vedem în aceste zile.
Să admitem că avem un creion în mână.
Și să ne prefacem că acest creion este un ax cartezian.
Putem lua creionul și să-l rotim în sens orar sau să-l rotim în sens antiorar.
Vezi?
Există dualitatea.
Există aminoacizii care se rotesc în planul luminii polarizate la dreapta și cei care se rotesc spre stânga.
Există posibilitatea să rotești acul ceasului la dreapta sau la stânga.
Timpul poate merge înainte sau înapoi.
Te poți mișca în spațiu înainte sau înapoi.
Totul e dual.
Semnul plus (+) și semnul minus (-).
Este o înșelăciune.
Privește!
Rotește creionul într-un numit sens.
Privește!
În timp ce privești vârful creionului, vezi că creionul se rotește în sens orar, adică în același sens ca acele ceasului.
Te pot asigura că eu, din această parte, îl văd că se rotește în sens contrar.
Atunci nu există a roti creionul, adică axa, în sens orar sau în sens antiorar.
Există altceva.
Creionul ori stă nemișcat, ori se rotește.
Dar că se învârte în sens orar sau în sens antiorar nu are sens.
Nu există această dualitate.
Pentru că punctul tău de observare este cel care schimbă realitatea faptelor.
Adică tu percepi un fenomen pe care, în funcție de conștientizarea ta, îl poți vedea total contrar față de o altă persoană care vine să privească acest fenomen din alt punct de vedere.
Deci, nu există plus și minus, ci există doar a face ceva sau a sta nemișcați.
Iar voi mi-ați putea spune că este la fel ca și codul binar - zero și unu, trece curent sau nu trece curent.
Vezi că există dualitatea?
Nu, nu există dualitatea.
Pentru că atunci când nu se întâmplă nimic, adică nu trece curent, creionul nu se mișcă, nu se întâmplă nimic.
Nu se trece printr-un lucru fundamental care se numește "a face".
Babilonienii, care au descoperit o matematică importantă, care era o matematică cu 6 numere, Unul dintre aceste numere era zero.
Apoi erau 1, 2, 3, 4 și 5.
Zero era, la începuturile matematicii babiloniene, nimicul.
Deci, ei nu scriau zero.
De fiecare dată când trebuiau să indice zero, lăsau o gaură, un loc liber, indicând că zero e nimicul.
Nimicul nu poate fi exprimat de niciun simbol.
După aceea au pus zero, dar asta a venit după aceea.
Asta ce înseamnă?
În esență...
De exemplu, noi vorbim despre ordine și dezordine.
Nu-i așa?
Dezordinea este contrariul ordinii.
Păi vezi că există dualitatea?
Imaginați-vă că intrați în camera fiului vostru și găsiți o dezordine monstruoasă.
Aceea este dezordinea, nu-i așa?
Atunci vezi că există dezordinea?
Vezi că există ordinea?
Să știți că nu este așa.
Există doar ordinea în Univers.
De ce?
Ordinea poate fi infinită, un singur lucru făcut foarte bine, cu niște legi.
Și cine stabilește ce înseamnă făcut foarte bine?
Simetria.
Toate lucrurile care sunt simetrice, care sunt făcute cu elemente de simetrie, care sunt planuri de simetrie, axe de simetrie, etc.
care sunt operatori matematici, cum ar fi plus, minus, ori și împărțit.
Cu cât un lucru are mai multe elemente de simetrie, cu atât este mai simetric.
Sfera are elemente infinite de simetrie.
Cubul are mai puține.
Deci, sfera, dintr-un punct de vedere entropic, are un conținut de entropie mai ridicat decât cubul.
De ce este importantă entropia?
Pentru că entropia este măsura multor lucruri.
Unul dintre lucrurile pe care le măsoară entropia este ordinea și haosul.
Bine.
Ce se afirmă?
Se afirmă, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, scrie asta în toate cărțile care sunt aproape toate scrise rău, că entropia este o măsură a dezordinii.
Nimeni nu a dat niciodată importanță faptului că în fața entropiei este semnul minus.
Minus dezordine.
Minus dezordinea este ordinea.
Conform unei rele interpretări, având în vedere că, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, entropia crește mereu, ar trebui să crească mereu dezordinea.
Dar ție ți se pare că crește dezordinea?
Uită-te cum este făcut Universul!
S-a născut dintr-un ipotetic Big Bang - un haos de nedescris.
Universul încet, încet, se răcește, toate lucrurile se așază la locul lor și se ordonează.
Dar de ce au numit-o dezordine?
Au numit-o dezordine la mijlocul lui 1800, când au descoperit acest principiu.
Pentru că preoții nu-și permiteau luxul să spună că creatura lui Dumnezeu, Universul, se răcește, murea.
Din acest motiv au numit-o dezordine.
Și fizicienii termodinamici cum au făcut?
Au pus un semn în față pentru a spune: Haideți să facem astfel încât Biserica să aibă dreptate, dar trebuie să ne iasă și nouă calculele.
Deci, pun un semn în față.
Minus dezordinea este cea care crește.
Deci, ceea ce crește este ordinea.
De ce țin acest discurs?
Pentru că dezordinea nu există.
Există ordinea infinită, iar cu cât ordinea infinită devine minus infinit, adică un pic mai dezordonat, ordinea merge spre zero.
În momentul în care ordinea merge spre zero, tu crezi că vezi dezordinea maximă.
Dar dezordinea ar fi o ordine cu semnul minus, care nu există.
Pentru că o dezordine mai mare decât cea din camera fiului tău nu vei găsi.
Deci, entropia este ceva care este doar pozitiv, care merge de la un număr infinit de mare la zero Deci, dezordinea nu există.
Nu există.
La naiba!
Dar pentru că al doilea principiu al termodinamicii ne spune exact cum este făcut Universul atunci, înseamnă că, dacă nu există dezordinea, nu există nici dualitatea.
Există cei buni și cei răi?
Cei buni ar fi ordonați și cei răi ar fi dezordonați?
Nu, pentru că dezordinea nu există.
Atunci ce înseamnă buni și răi?
Nu ar însemna, având în vedere că entropia este și reprezentarea unei măsuri a Conștiinței pentru că măsura Conștiinței merge de la zero la infinit, dar nu poate exista o Anticonștiință.
Asta ar însemna că, de exemplu, separarea care există între dreapta și stânga în politică sau între America și Rusia în acest moment nu trebuie privită ca fiind o diviziune/separare, o dualitate, pentru că o astfel de dualitate în realitate ar fi cu totul altceva.
Ar fi cineva care are un pic de Conștiință și altcineva, nu știu cine, care ar putea avea o Conștiință diferită, mai mică sau mai mare.
Deci, este vorba de două grupuri care au Conștiințe și conștientizări de sine atât de diferite astfel încât apar în fața ochilor noștri ca fiind total diferite.
Dar nu sunt diferite, ci au conștientizări de sine diferite.
Însă asta, din punct de vedere social, schimbă lucrurile, pentru că eu nu pot să spun, de exemplu, "Guvernul este rău!
" Pot spune "Guvernul este format din proști!", dar nu că este rău.
Și totul se schimbă!
Pentru că, dacă acela este rău, atunci merg și îi trag un ciocan în cap și îl fac să stea în banca lui.
Dacă e prost trebuie să am compasiune față de el.
Îți schimbă toată opinia despre societate în acest fel.
În realitate, în fizică cuantică toate acestea sunt scrise.
Și noi trebuie să ne întrebăm "Atunci la ce folosește dualitatea, experiența dualității?
" Experiența dualității folosește la asta: Înainte de toate, de ce avem dualitatea?
Avem dualitatea.
Universul este construit în acest fel.
Ne apare în mod fals ca fiind dual, pentru că am văzut cu 30 de secunde în urmă că dualitatea nu există.
Ne apare dual pentru că avem conștientizarea sau credem că Universul este dual.
Credem asta, dar care este motivul?
Pentru că avem o conștientizare scăzută în ceea ce privește Universul.
Bine!
De ce s-a născut totul așa?
De ce am ajuns în această situație?
Deoarece Conștiința Inițială, care este singurul lucru unic și adevărat care există ca realitate reală...
unde realitate reală înseamnă că a fost mereu așa, va fi mereu așa, e așa mereu și va fi tot așa și în viitor.
La un moment dat, Conștiință a avut o necesitate.
Gândiți-vă!
Care poate fi necesitatea Conștiinței?
Cum adică?
Conștiința știe tot.
Sigur că da!
Dar Conștiința are niște limite.
Să ne gândim la asta: Dacă ar știi totul nu ar avea limite, Deci, nu ar avea necesitatea de a face, pentru că prin intermediul lui a face, se construiește experiența necesară ca tu să poți înțelege ceea ce nu ai înțeles.
Dar dacă ai înțeles totul de ce ar trebui să faci?
Conștiință ar sta nemișcată.
În mod evident, asta nu se întâmplă.
Conștiința a avut necesitatea de a înțelege singurul lucru pe care Conștiința nu-l poate ști: Ce înseamnă să fii DOI?
Conștiința este singură, a făcut toată realitatea, toate experiențele, totul, dar niciodată nu s-a divizat.
Singura posibilitate pentru Conștiință de a se înțelege pe sine până la capăt este să facă, prin intermediul lui a face, experiența dualității.
În acel moment Conștiința se divide în două.
Paf!
În momentul în care Conștiința se divide în două Conștiințe ceea ce se întâmplă este faptul că se creează dualitatea.
Una dintre cele două părți o privește pe cealaltă și spune: E vina ta!
Cealaltă...
Asta este separarea.
Cealaltă parte o privește cealaltă și zice "Nu, Eu nu am nicio legătură!
S-a întâmplat!
" Vă reamintesc că fizica cuantică spune că Universul este nonlocal.
Adică nu există nici spațiul, nici timpul, nici energia.
Adică totul se întâmplă într-o singură clipă.
Creierul nostru este cel care, conform principiului lui Shannon, este cel care ne face să credem că există această sală, aceste persoane, că există spațiul, timpul și energia.
Nu este așa!
Karl Pribram susține că creierul este un cititor de holograme.
Gândiți-vă!
Bohm, fizician cuantic, susține că Universul este o hologramă.
Gândiți-vă!
Aceasta este fizica modernă.
Aceasta este neurofiziologia modernă.
Atunci ar trebui să ne întrebăm: Având în vedere că acest punct, acest moment, acest moment din viață, este același moment ca începutul Universului și este și același moment cu sfârșitul Universului, noi vedem în realitate un timeline care se desfășoară însă acest timeline este perceput doar de creierul nostru care citește, în mod eronat, în hologramă astfel.
Dacă noi am fi în afara hologramei, spune fizica cuantică, nu am vedea timpul.
Noi vedem timpul doar pentru că ne aflăm în interiorul hologramei și îți explică asta prin formule.
Așadar, timpul este fals.
Dar noi știm în acest moment că timpul fals ne ajută să înțelegem că ceea ce se întâmplă acum este ceea ce se întâmplă la început, când cele două Conștiințe s-au format.
Și iată de ce noi trăim în acest moment ceea ce au trăit cele două Conștiințe, adică începutul, desfășurarea și sfârșitul dualității.
Gândiți-vă la viața noastră!
Noi suntem aici ca să învățăm singurul lucru pe care Conștiința nu-l cunoaște.
Ce înseamnă să fii dual?
Ce înseamnă să fii în doi?
Trăim toată viața încercând să înțelegem și să depășim problema separării.
Separare de un loc, separare de un loc de muncă, separare de o carte, separare de un ideal, Separare.
Fiecare dintre noi, în lumea sa mică, creează separarea sa și se zbate toată viața încercând să înțeleagă acea parte care i-a fost încredințată.
Dar, odată ce s-a înțeles asta, și odată ce s-a înțeles că separarea, adică dualitatea, este falsă, lucrurile se schimbă.
Pentru că noi cine am fi?
Noi suntem creatorii Universului.
Conștiința s-a împărțit în două.
Fiecare dintre cele două Conștiințe s-a împărțit în 2, în 4, în 8, în 16, în 32 și fiecare dintre noi este un pixel, o cameră video foarte mică, desprinsă de Conștiința mare.
Asta ce înseamnă?
Fizicienii ce spun?
Spun că Universul este o hologramă.
Cum sunt făcute hologramele?
Sunt făcute din imagini cu foarte mulți pixeli.
Fiecare pixel conține toate informațiile hologramei.
Însă raportul semnal - zgomot de fond, când mărești fotografia pentru a vedea detaliile la final vezi doar un pătrățel și în rest nu mai vezi nimic.
Iată!
Raportul semnal - zgomot de fond este în defavoarea noastră.
Raportul semnal - zgomot de fond este cantitatea de conștientizare pe care o avem despre cine suntem.
Cu cât totul merge spre sfârșitul timpului conștientizarea noastră, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, crește mereu.
Asta spune cel de-al doilea principiu al termodinamicii.
Deci, vom ajungem la sfârșitul Universului, iar în acest pătrățel care se va mări tot mai mult, până la infinit, vom vedea exact toată imaginea Universului, ca și când am privi-o pe toată.
Totul este foarte bine definit.
Ce înseamnă asta?
Că fiecare dintre noi va fi câștigat acea conștientizare gigantică pe care o are tot Universul.
Pentru că fiecare punctișor - separare - în realitate este același Univers.
Odată ce o persoană înțelege asta înțelege și că, având în vedere că noi suntem creatorii Universului și am venit aici pentru a face experiența separării pentru că, prin intermediul acestei experiențe, după aceea, totul va reveni să fie Unu.
Și acest Unu va fi înțeles.
În momentul în care Unu a înțeles se creează o problemă.
Înainte de toate, înainte să ajungem aici, în momentul în care începem să înțelegem că, ca și creatori ai Universului, suntem poziționați aici nu trebuie să ne amintim că suntem creatorii Universului, pentru că altfel experiența își pierde din valoare.
Experiența se poate face doar dacă există patos, adică ideea că faci ceva, că înveți ceva.
În filmul american, domnul american bogat, vrea să-și petreacă săptămână în Bronx pentru că vrea să vadă cum te simți când ești sărac.
Asta nu este experiență.
Tu știi că peste o săptămână redevii bogat.
Gândiți-vă la acesta, care face pe el pentru că se află în Bronx și ar putea muri în orice moment printr-o înjunghiere ocazională.
Aceasta este adevărata experiență, experiența vieții.
Noi suntem creatorii Universului, dar nu trebuie să ne amintim asta.
Dar în momentul în care trăim o viață întreagă cu scopul de a înțelege acest lucru și se poate ca unii dintre noi să înțeleagă acest lucru În momentul în care a înțeles acest lucru, având în vedere că el este creatorul Universului, din acel moment înainte se creează în exterior o realitate diferită care îi va permite să vadă că dualitatea nu există.
Și se înțelege că dualitatea există doar dacă crezi că există și o creezi, pentru că tu crezi creezi acest lucru.
Acest lucru, creat de tine în mod inconștient, vine peste tine.
Când intri în Școala Primară, primul lucru pe care ți-l spun este "Ai grijă, căci Universul este dual.
" Și de acolo începi să creezi Universul dual.
Și ești terminat!
Total terminat!
Trebuie să redobândești conștientizarea că lucrurile nu stau așa.
Tu ești creatorul Universului.
În acel moment vei privi Universul și vei descoperi că toată separarea care există este doar o separare pur simbolică care folosește doar la a te face să înțelegi la final că separarea nu există.
Din acest motiv, trebuie să te naști, să trăiești și să mori, pentru a înțelege prin moarte - actul final al începutului și sfârșitului- că moartea nu există, și singura posibilitatea de a face asta este să crăpi (mori).
Asta ce înseamnă?
Îmi amintește de X , care afirma că celulita este o boală.
Mie mi se părea un lucru normal.
Trebuie să rămânem tineri.
Trebuie să...
NU!
Trebuie să trăiești experiența îmbătrânirii.
Ai venit aici pentru a face acest lucru.
Dualitatea nu este...
Descoperi că dualitatea nu mai e.
Descoperi...
că atunci când joci un meci de șah la un moment dat, în timpul partidei, descoperi că adversarul tău ești tu, că tu ai creat partida, că tu ai creat piesele de șah, că tu ai creat regulile și să câștigi sau să pierzi este același lucru, pentru că, dacă câștigi nu ai învățat nimic, deci ai pierdut, dacă pierzi ai învățat ceva, pentru că celălalt, care este mai bun decât tine, te-a învățat.
Atunci tu înțelegi că celălalt ești tu.
În momentul în care se întâmplă asta și ești în mijlocul partidei spui "Am înțeles tot.
Pot să plec acasă.
" Nu!
Pentru că ți-ai petrecut jumătate din viață în interiorul unei matrice (Matrix) în care trebuia să crezi că trăiești într-un Univers dual.
După aceea trebuie să faci experiența în cealaltă parte și să înțelegi că dualitatea nu există, Că cei buni și cei răi nu există, că câștigătorii și pierzătorii sunt același lucru.
Dar trebuie să privești din exterior acest lucru.
Și iată că se întâmplă să îți privești colegii și să te întrebi oare de ce își doresc să facă carieră, să facă bani.
Nu au înțeles că lucrurile nu stau așa, că nu folosește la nimic?
Banii sunt o separare socială între bogați și săraci.
Termodinamica îți spune că nu trebuie să existe planuri de disimetrie, pentru că altfel entropia nu crește.
Așadar, de exemplu, se înțelege la nivel social că mergem într-o direcție care nu este cea corectă.
Una dintre falsele probleme este problema sexualității, a genului.
E mai bine să spunem așa.
Bărbați și femei.
Să știți că în mit scrie totul.
S-a vorbit mai devreme despre mitul androginului.
Așadar, mitul androginului conține fizică cuantică.
Gândiți-vă la androgin.
Androginul este ceva ce are patru brațe, patru mâini și două capete iar masculinul și femininul sunt conectate între ele prin spate.
Ce semnificație are asta?
Că ființa creată astfel care conține toate informațiile masculinului și femininului Ei bine, ființa creată astfel este divizată în interior, pentru că el nu o cunoaște pe ea, pentru că nu se privesc față în față.
Aceasta este adevărata semnificație.
Pornește timpul.
Androginul a fost separat.
A fost separat de zei.
Putem vorbi despre asta.
De ce?
Pentru că zeii se tem de un om construit astfel, pentru că este prea puternic - se spune în mit.
"Și dacă ăsta, cu toată capacitatea sa, ne creează probleme?"
Zeii...
ce fac după aceea?
Asta scrie în mit și mitul este real.
Pentru că, după aceea, putem înțelege că noi am fost cei care au avut necesitatea de a crea zeii.
Pentru că Dumnezeu nu are necesitatea să creeze omul.
Dumnezeu nu poate avea necesitatea să creeze omul...
Deschid o mică paranteză...
pentru că Dumnezeu, în accepțiunea religiilor, este o ființă perfectă.
Ființa perfectă are o problemă: nu poate crea ceva imperfect.
Conștiința da, poate crea omul, deoarece Conștiința este imperfectă, pentru că nu are informația dualității, care trebuie dobândită prin experiența lui "a face", dar Dumnezeu e perfect, e totul, deci nu are nevoie să creeze omul.
Asta ce înseamnă?
Foarte simplu!
Că noi suntem încă o dată creatorii Universului, dar nu știm asta.
Și ce trebuie să înțelegem?
Ceea ce nu am înțeles: că suntem Dumnezeu.
Și cum facem să ne înțelegem?
Creăm asta în exterior, pentru că întâlnirea cu o proiecție aceea ce nu am înțeles în exterior, care vine peste noi, Ne face să înțelegem ca acela e Dumnezeu în speranța că vom putea înțelege și pasajul următor: că noi suntem Dumnezeu.
Deci, noi îl creăm pe Dumnezeu, nu Dumnezeu ne creează pe noi.
Acest lucru este foarte clar în interiorul discursului fizicii cuantice dar și în mit.
Androginul...
(am închis paranteza)...
Androginul...
Pornește timpul.
Timpul este circular conform fizicii cuantice.
Adică tot ce se întâmplă are probabilitatea să se întâmple din nou.
Ideea circularității a fost distrusă de Sfântul Augustin, datorită unei probleme simple.
Sfântul Augustin distruge fizica cuantică.
Dumnezeu a creat omul.
Omul a păcătuit iar Dumnezeu l-a iertat.
Dacă timpul ar fi fost circular, așa cum spuneau anticii înainte de Sfântul Augustin, și cum revine să afirme fizica cuantică astăzi, omul ar putea păcătui din nou, iar Dumnezeu ar trebui să-l ierte din nou, dar Dumnezeu nu-și poate permite să ierte din nou omul, prin urmare, Sfântul Augustin își imaginează, inventează ideea că timpul nu poate fi așa cum credeau anticii, care suntem tot noi și știam asta în mod inconștient, că timpul este circular.
Deci, spune că timpul este linear.
Ilya Prigogine ia premiul Nobel cu asta, dar o săptămână mai târziu spune "Și totuși este ceva ce nu înțeleg în problema timpului."
Îi dăduseră premiul Nobel și el deja se gândea să conteste motivul pentru care i-au dat premiul Nobel, adică faptul că linia timpului mergea într-o anumită direcție.
Știți deja de ce.
Săgeata timpului merge într-o anumită direcție pentru entropia se mărește mereu.
Dacă entropia ar scădea, atunci timpul ar trebui să meargă înapoi, iar fizicienilor nu le ieșea.
Sfântul Augustin a făcut un mare dezastru din fizică cuantică.
În realitate, se descoperă că timpul este circular.
Fizica cuantică asta spune în ziua de azi.
Androginul...
Androginul pornește, cele două părți se dezlipesc, și în mod circular, se reîntâlnesc unde se termină cercul, singurul cerc care există, deci, Sfântul Augustin poate sta calm, pentru că timpul este circular.
Nu există două cicluri, ci există doar unul.
Deci, Sfântul Augustin este fericit.
În acest punct, când cele două ființe au parcurs drumul temporal și se reîntâlnesc, se reîntâlnesc sub forma hermafroditului.
Hermafroditul...
este acea ființă masculină care face baie în lac.
Apa este reprezentarea minții...
Mereu.
Culoarea verde - culoarea minții.
Pajiștea pe care ați văzut-o înainte - mintea - verde.
Vine o nimfă, îl vede pe acest băiat drăguț, se aruncă în lac ca un pește, îl înhață și îi întreabă pe zei de ce...
pentru că partea masculină dorea să ia de pe ea această parte feminină.
În mit asta scrie.
Pe când nimfa vrea să rămână lipită de el, nu vrea să-i dea drumul.
Și atunci nimfa le cere zeilor să rămână lipită pentru totdeauna de partea sa masculină Zeii, care sunt și un pic nemernici, îi fac pe plac.
Și are loc fuziunea hermafroditului, care iese din lac și spune "Toți cei care se vor scălda în acest lac vor trăi în esență aceeași experiență pe care am trăit-o eu."
Reunificarea masculinului și a femininului.
separate de zei, care se reîntâlnesc, dar de această dată față în față.
față în față, pentru că acum fiecare dintre cei doi este conștient de celălalt.
Ființa nouă, cea care a parcurs drumul conștientizării, și care a fost dualizat în timpul realității virtuale, cea pe care o trăim și noi, redevine UNU.
În momentul în care redevine UNU, acest drum este un drum de conștientizare, Ce înseamnă să fii UNU?
Înseamnă că masculinul trebuie să înțeleagă că fără partea feminină nu merge nicăieri.
Cum să spun?
Și viceversa.
Unde este problema?
Problema este că astăzi, pentru că trăim în această realitate virtuală, credem că...
Vorbesc o clipă din punct de vedere masculin.
A te unifica cu realitatea femininului, te face să-ți pierzi identitatea de mascul.
Masculul se teme să-și piardă propria identitate.
Pentru că pierderea propriei identități conduce practic la sinucidere.
Masculul nu își pierde propria identitate.
Redobândește identitatea Conștiinței unitare.
Și astfel este și discursul pentru feminin.
În povești, care sunt reprezentarea inconștientului nostru cel mai profund, avem prințul care salvează prințesa sau figura feminină a poveștii.
și apoi avem mereu vrăjitoarea cea rea, care este reprezentarea zeilor, care au vrut să creeze dualitatea.
Și acolo se întâmplă ceva incredibil.
Vine prințul și la un moment dat salvează prințesa.
Și îi spune: "Dragă prințesă, te-am salvat, iar acum vino în castelul meu ca să-mi speli vasele în fiecare zi."
La care prințesa îi spune "Nu!Atunci, scuză-mă, dar rămân aici,"
Iată!
Momentul pe care noi îl trăim este momentul începutului separării, începutul dualității.
În momentul în care cele două sfere ale Conștiinței se separă și noi încercăm să construim un parcurs care să ne readucă la începuturi, Dacă nu suntem conștienți ce eram și nu am înțeles ce înseamnă să fii dual, adică să fii masculin și feminin împreună, nu reușim să facem nunta alchimică, care este cel fundamental, despre care cu toții, din păcate, de la rozacrucieni în jos încearcă să explice cum că, chiar dacă faci drumul, chiar dacă cu condiții diferite, Toate aspectele masonice sunt legate de faptul că gnoza este doar pentru cei puțini, iar ceilalți - treaba lor.
În realitate cunoașterea este pentru toți și, deci, masoneria nu trebuie să existe și trebuie eliminată de pe fața Pământului.
Pentru că este umbra zeilor care au separat masculinul de feminin.
Și în acest aspect al dualității pe care o vedeți în formulele fizicii cuantice Aceste aspecte există și am putea vorbi ore întregi despre ele care merg de la principiul incertitudinii al lui Heisenberg și până la formula lui Schrödinger asupra probabilității ca un eveniment să se petreacă.
Lumea crede că probabilitatea ca un eveniment să se producă este legată de faptul că această mingiuță poate merge la dreapta sau poate merge la stânga.
Există și o formulă.
Deci, se pare că există o dualitate.
Vezi?
Poate merge la dreapta sau poate merge la stânga.
În realitate lumea nu-și dă seama că în această formulă este suma a două formule.
Mingiuța poate merge la dreapta sau poate sta nemișcată.
Mingiuța poate sta nemișcată sau poate merge la stânga.
Când faci suma, a sta nemișcat dispare.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că cea care este alegerea dintre două posibilități În realitate nu este o problemă duală, ci o problemă primară.
Știți că există o teoremă, care este teorema dualității puternice?
Așa se numește.
Și aceasta spune: Dacă eu am două lucruri, iar aceste două lucruri reprezintă problema pe care trebuie să o rezolv există posibilitatea să fie un singur lucru pe care îl pot descrie matematic și rezultatul acestei probleme este identic ca rezultat, cel al problemei primare, cu rezultatul problemei duale.
Aici se înțelege un lucru fundamental.
Cele două palete, care sunt cele două Conștiințe care au dat naștere unei dualități, dacă le studiem bine, vom înțelege foarte bine ce este unicitatea, adică Conștiința inițială.
Deci, a înțelege că masculinul și femininul sunt în mod greșit două aspecte ale realității ci în realitate sunt două symbolon Știți ce înseamnă simbol?
Simbolul este acel ceva care trebuie să se reunească cu cealaltă parte din sine.
Deci, acest lucru este simbolic.
Și e atât de simbolică, încât noi, la final, când înțelegem că trebuie să fim neapărat masculin și feminin împreună...
Ce înseamnă să fi înțeles că partea noastră sufletească și partea noastră spirituală sunt două obiecte care au fost separate pentru a face, de necesitate, experiența dualității Pentru că, dacă nu faci, nu ești.
Este adevărat și că imediat după experiența finală adică a înțelege că noi trebuie să gestionăm partea masculină și partea feminină să trăim în timpul acestui parcurs de viață experiența masculinului și al femininului cumva privindu-l și pe celălalt, care este contrapartea noastră, De exemplu, eu am o contraparte feminină...
Asta nu înseamnă că scrie sex feminin pe cartea de identitate.
Trebuie văzut ce este în interior.
Deci, este un masculin și un feminin care merge dincolo de ce scrie pe cartea de identitate și care mă oglindește Privindu-l pe celălalt eu trebuie să înțeleg partea din mine pe care o reprezintă celălalt, să înțeleg ce nu am înțeles.
Pentru că sunt oglindiri.
Eu îmi creez realitatea în fiecare zi.
Deci, după aceea ce se întâmplă?
Se întâmplă ca după aceea să reușim să supraviețuim și să trăim în armonie în cea care se numește, pe care Dumnezeu a numit-o LUMEA FERICITĂ, care nu este lumea în care toți râd de dimineața până seara.
ci este lumea în care există armonie între masculin și feminin Când aceasta armonie există, cele două forme de undă (formulă) se unesc împreună și dau un sunet unic, un cântec unic care este cântecul Universului, sferele angelice despre care vorbește New Age-ul.
Dar mai este și ultimul pas în afară de acesta, adică înțelegerea faptului că moartea în acest Univers nu există.
Pentru că, dacă am văzut că dualitatea este doar un drum fals pe care trebuie să-l parcurgem, pentru a înțelege la final că dualitatea nu există.
Și facem asta prin intermediul experienței și înțelegerii dualității.
Trebuie să înțelegem și că a te naște și a muri are o semnificație exactă.
Ne întoarcem la Conștiință și să vedem ce se întâmplă.
Noi am înțeles tot.
În acest punct ne reunim încă o dată în cea care este esența Conștiinței totale.
În momentul în care entropia (S), care este egală cu minus logaritmul microstărilor, devine zero, pentru că microstările totale, adică cât suntem noi - UNU Minus logaritm de 1 este zero.
Valoarea maximă a entropiei în acest Univers este zero.
Pentru că entropia pornește de la minus infinit - cea mai mare dezordine care poate exista, cea de la începutul Universului și ajunge la maxim zero.
E adevărat că entropia a făcut o călătorie care merge la infinit dar valoarea...
Universul nu costă nimic.
S-a născut din nimic și va redeveni nimic.
Dar nu trebuie să ne facem griji pentru asta.
Moartea nu există.
Moartea și nimicul sunt două lucruri diferite.
Să redefinim moartea!
Pentru că, dacă continuăm să spunem viață și moarte, atunci există dualitate.
Să o redefinim!
La început, Conștiința a avut necesitatea să-și completeze experiența înțelegând ce înseamnă să fii dual.
Deci, înțelege asta prin experiența sciziunii.
Foarte bine!
Odată totul făcut, Conștiința se reunește.
În acel moment Conștiință a înțeles tot.
Ce face Conștiința?
Nu mai are nevoie să facă ceva pentru că nevoia este o măsură a conceptului de separare.
Eu am nevoie.
Conștiința, dacă nu are...
dacă a înțeles tot, nu are necesitatea să facă ceva, deci nu are nevoi.
În acel moment Conștiința se reînchide în sine și ce face?
Moare?
Conștiința intră în stand-by - așa s-ar spune în ziua de azi.
Adică...
este mereu vie.
Așadar, vedeți că viu nu înseamnă a fi viu sau a fi mort?
Viu înseamnă a face sau a nu face.
Este un lucru foarte diferit la nivel de dualitate.
Fac și, deci, prin a face mă manifest.
Lumea vede fotonii...
Mă așez în lumină.
Pentru că fotonii mă lovesc.
Conștiința mea a înțeles că fotonii mă lovesc.
Dacă fotonii trec prin fața mea...
Vedeți că lumina este total invizibilă?
Este ca și când nu ar exista.
Eu nu o văd, pentru că nu există nicio interacțiune între mine și lumină.
În acest context, Conștiința la final rămâne nemișcată.
Dar a rămâne nemișcată nu înseamnă că este moartă.
Înseamnă a nu avea necesitatea de a îndeplini acte pentru că deja știu totul.
Asta are o semnificație fundamentală.
Este ultima barieră pe care omul care parcurge acest drum de conștientizare trebuie să o înțeleagă.
Moartea nu există.
Pentru că există doar viața.
Este la fel ca entropia.
Antientropia nu există.
Acest lucru trebuie să ne dea de gândit, pentru că a înțelege asta distruge ultima barieră pe care noi o puteam înțelege, care era Viața și moartea sunt o expresie a dualității.
Nu, nu este adevărat, pentru că nu există viața și moartea, ci există doar viața și viața.
Există a face și a nu face.
Dar pentru că a nu face, așa cum am văzut la începutul discuției noastre, nu este nimic...
Nu îl bifezi, nu este o alegere, ci este a nu face.
Când arunci în sus o monedă și când te gândești că există posibilitatea de 35% să îți pice stema asta înseamnă că 65% îți dă cap.
Asta ce înseamnă?
Că în acel 35%, care este valoarea experimentului, există informația faptului că există și posibilitatea exactă ca moneda să pice pe cealaltă parte.
Într-un singur număr, o singură valoare, există reprezentarea monedei.
Într-o singură valoare.
Nu e nevoie să faci două măsurători.
Este suficient să faci una singură.
Până în momentul în care...
De ce trebuie să faci două măsurători?
Două măsurători doar pentru că Universul este virtual.
Virtual ce înseamnă?
Nu înseamnă fals.
Virtual înseamnă modificabil.
Eu sunt aici acum, mă mut și sunt acolo după aceea.
Aici - acolo, acum - după aceea.
Trebuie să fac două măsurători pentru a evidenția diferența care există între înainte și după.
Acesta este creierul nostru.
Așa funcționează.
În momentul în care înțelegem, și fizica ne spune asta, că timpul nu există că totul se întâmplă într-o singură clipă, care este clipa înțelegerii.
Trebuie să trecem prin această idee iluzorie că există dualitatea doar pentru a înțelege că dualitatea nu există problema noastră s-a terminat.
A doua parte a jocului de șah este aceasta: trebuie să înțelegem că celălalt suntem noi.
Mulțumesc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu